În lucrarea A supraveghea şi a pedepsi Michel Foucault îşi propune să facă o critică a sistemelor punitive. El a fost deseori asimilat unui anarhism, poziţie care se delimitează de orice tocmai pentru că nu are nici o identitate afirmativă proprie. Şi asta într-un mod adecvat, deoarece tezele lui pur negative sunt reductibile la frivolitatea autoeliminativă a lozincii este interzis să interzici.
→ 5 CommentsCategorii: Politice
„Cu atât mai mult este necesar un învăţământ despre artă serios, bazat pe idei, în această epocă a jalnicului război literar purtat împotriva a tot ce e înalt, măreţ, întemeiat pe idei, ba chiar împotriva frumuseţii din poezia şi arta însăşi, acum când tot ce e frivol, tot ce e menit să excite simţurile, sau tot ce este de o preţiozitate josnică sunt idolii înconjuraţi de cea mai profundă admiraţie”. (F.W.J. Schelling)
→ 9 CommentsCategorii: Filosofice
Totul începe cu o implicaţie, implicaţia Legii. Crimă, deci pedeapsă. Dar relaţia exterioară este nemijlocit răsturnată de cea interioară. Implicaţia Legii ascunde implicaţia Graţiei: Căinţă, deci iertare. Cartea despre pedeapsă vorbeşte mai degrabă despre iertare. Nu despre monstruozitatea cinismului, ci despre umanitatea inimii; nu despre negativ, ci despre afirmativ. Deoarece lucrarea Legii în lume este dramatică şi exterioară, pe când opera Graţiei este tainică şi interioară.
→ 3 CommentsCategorii: Filosofice
Habermas recunoaşte că proiectul Discursului asupra modernităţii i-a fost inspirat (solicitat) de critica neostructuralistă a raţiunii, sub urgenţa necesităţii de a reconstrui o formă acceptabilă pretenţiei de validitate. Sarcina asumată îl aduce pe Habermas într-un conflict cu toate întreprinderile critice formulate atât prin Nietzsche cât şi prin şcoala de la Frankfurt, sau sub auspiciile postmodernismului. Această ofensivă este totodată şi ocazia punerii la lucru a puterii modelului „raţionalităţii comunicative” în confruntarea sa cu formele (non)gândirii postmoderne.
→ No CommentsCategorii: Filosofice
Crucea sistemului mondial este structura lui inegalitară. Aceasta pune probleme de etică internaţională cu privire la responsabilitatea inegalităţilor, deci a subdezvoltării.
Întrebare: este bunăstarea ţărilor dezvoltate realizată pur şi simplu pe costul ţărilor subdezvoltate? Răspunsul nostru este: nu. Demonstraţie:
→ 10 CommentsCategorii: Politice
„Vanitatea şi superficialitatea termină îndată lucrurile şi se grăbesc să-şi spună cuvântul; dimpotrivă, interesul grav pentru un obiect mare în sine, care nu se satisface decât prin munca grea şi îndelungată a unei dezvoltări complete, se adânceşte în linişte şi cu perseverenţă în cercetarea lui” (G.W.F. Hegel)
→ 5 CommentsCategorii: Polemice
Alex Cistelecan a răspuns întâmpinărilor noastre din studiul Aroganţa incoerenţei [1]. El încearcă să apere incoerenţa şi contradicţia (structuri autoeliminative) socotindu-le, din contra, tocmai esenţa subiectivităţii şi a spiritului. Dar, paradoxal, există un centru de greutate care unifică toate părerile postmodernilor : acesta este întronarea diferenţei ca punct suprem al întregii fenomenologii a spiritului.
→ 2 CommentsCategorii: Polemice
Rareori i-a fost dat spiritului să îndure o „robie babilonică” mai deliberată decât în filosofia lui Gilles Deleuze, acest apostol al încurcării limbilor. Se separă aici ceea ce e unit şi se uneşte ceea ce e separat, numai dintr-un impuls avangardist de a spune ceva nou şi un decret arbitrar al dizarmoniei prestabilite. A spune însă invers lucrurile nu e o dovadă de originalitate, ci este numai un epigonism negativ. Deleuze trece în ochii lumii corecte drept patriarh al postmodernităţii, ca filosof de o adâncă importanţă, care a dovedit atât de bine că gândirea nu există, încât nu mai avem cu ce să criticăm. Este însă o tristă înşelare de sine, deoarece libertatea fără adevăr este tocmai definiţia infernului. Keep reading →
→ No CommentsCategorii: Filosofice
Pentru unii, stângii i-a venit ceasul. Pentru alţii, stângii i-a sunat ceasul. Acest studiu îşi propune să discute semnificaţia emergenţei unei noi stângi în plan local. Împotriva unei retorici prefabricate, care îşi mai permite să vorbească azi de socializarea proprietăţii (când instanţele gem de litigii unde de 17 ani se tot descâlceşte ce a încâlcit ultima mare soluţie de stânga), vom încerca să sesizăm particularităţi ale noului context care solicită prudenţă unei stângi criminogene.
→ 1 CommentCategorii: Politice
In numărul 1-2/ 2007 al revistei Vatra, Alex Cistelecan discută, în articolul Cum mi-am petrecut sfârşitul lunii, câteva lucrări de debut care i-au stârnit „reacţii de simpatie sau antipatie”. Cu această ocazie, tânăra speranţă a unui nou faliment al stângii, are impresia că critică lucrarea mea Criza antropologiei şi sarcina ei originară (Ed. Eikon, 2005). O masă sincretică şi dezarticulată de interjecţii, denunţuri în sos de zeflemea, salată de erori tehnice şi mai ales garnitura: structuri de inconsistenţă logică „strigătoare la cer”. Toate culminează cu trimiterea mea în bibliotecă… Keep reading →
→ No CommentsCategorii: Polemice
