Regula vechii etici este una umanistă, chiar şi atunci când avea în vedere respectul naturii : „Oamenii trebuie să aibă grijă de mediul înconjurător, pentru ca acesta să aibă grijă de ei”. Împotriva acestui model antropocentric, s-a cerut o reformă cosmocentrică a valorilor, pornind de la înrudirea coevoluţionară a tuturor formelor de viaţă, de la interdependenţa sistemică a tuturor fiinţelor, şi de la limitele biofizice ale tuturor resurselor planetare.
Publicat în Politice
„Să se revizuiască primesc, dar să nu se schimbe nimica”. Aceasta este poziţia ironistă, nihilistă şi avangardistă a lui Richard Rorty care este de acord că trebuie să avem o etică, cu condiţia însă ca ea să fie o etică fără principii !
Publicat în Politice
Prin teza neîncrederii în marile „metanaraţiuni” Jean François Lyotard îşi propune să „raporteze” deziluzia „noastră” în faţa marilor proiecte emancipatoare ale modernităţii. Totuşi, acest „raport” nu este totuna cu o critică imanentă a acestor proiecte. El nu face decât să sugereze că majoritatea actuală are dreptate. De aceea, nu putem considera acest text ca fiind o operă filosofică, ci mai degrabă o părere despre ce mai credem „noi” contemporanii.
Publicat în Politice
Richard Rorty susţine că antifundaţionalismul este acum regula. Prin urmare, noi trebuie să depăşim acea epocă în care credinţa „naivă” în adevăr ne impunea exigenţa formulării unor justificări pentru propoziţiile noastre. Astăzi propoziţiile pot (şi trebuie) susţinute fără astfel de justificări.
Publicat în Politice
În Forţă de lege, Jacques Derrida aplică deconstrucţia în domeniul dreptului, deoarece majoritatea criticilor au sesizat că aici devine clară structura aberantă a destabilizării tuturor categorilor opozitive. Îmi propun să pun în evidenţă polemică limitele deconstrucţiei pe acest caz bine circumscris (dreptul) pentru oricine este dispus să urmarească liber şi atent aporiile discursului care vede pretutindeni aporii, maladie pe care aş diagnostica-o drept aporită cronică.
Publicat în Politice
În lucrarea A supraveghea şi a pedepsi Michel Foucault îşi propune să facă o critică a sistemelor punitive. El a fost deseori asimilat unui anarhism, poziţie care se delimitează de orice tocmai pentru că nu are nici o identitate afirmativă proprie. Şi asta într-un mod adecvat, deoarece tezele lui pur negative sunt reductibile la frivolitatea autoeliminativă a lozincii este interzis să interzici.
Publicat în Politice
„Cel care a înţeles ce a vrut Dostoievski să spună prin parabola Marelui Inchizitor a înţeles şi că cei care salvează istoria sunt cei care o ignoră şi o transcend, în timp ce aceia care pustiesc popoarele însângerându-le, sunt cei care le plâng mai tare de milă”. (Florin Octavian)
Publicat în Politice
