Category Archives: Polemice

Schizofrenia diferenţei (versiune lungă)

­­            „Vanitatea şi superficialitatea termină îndată lucrurile şi se grăbesc să-şi spună cuvântul; dimpotrivă, interesul grav pentru un obiect mare în sine, care nu se satisface decât prin munca grea şi îndelungată a unei dezvoltări complete, se adânceşte în linişte şi cu perseverenţă în cercetarea lui” (G.W.F. Hegel)

Citește în continuare

Anunțuri

Schizofrenia diferenţei (versiune scurtă)

­­                    Alex Cistelecan a răspuns întâmpinărilor noastre din studiul Aroganţa incoerenţei  [1]. El încearcă să apere incoerenţa şi contradicţia (structuri autoeliminative) socotindu-le, din contra, tocmai esenţa subiectivităţii şi a spiritului. Dar, paradoxal, există un centru de greutate care unifică toate părerile postmodernilor : acesta este întronarea diferenţei ca punct suprem al întregii fenomenologii a spiritului. 

  Citește în continuare

Aroganţa incoerenţei

          In numărul 1-2/ 2007 al revistei Vatra, Alex Cistelecan discută, în articolul Cum mi-am petrecut sfârşitul lunii, câteva lucrări de debut care i-au stârnit „reacţii de simpatie sau antipatie”. Cu această ocazie, tânăra speranţă a unui nou faliment al stângii, are impresia că critică lucrarea mea Criza antropologiei şi sarcina ei originară (Ed. Eikon, 2005). O masă sincretică şi dezarticulată de interjecţii, denunţuri în sos de zeflemea, salată de erori tehnice şi mai ales garnitura:  structuri de inconsistenţă logică „strigătoare la cer”. Toate culminează cu trimiterea mea în bibliotecă… Citește în continuare

Gâlceava literaturii cu filosofia

            În numărul 5 (2006) al revistei Verso, în textul De ce sunt filosof,  Caius Dobrescu demască “limitele, sterilitatea, suficienţa, prostia pompoasă” a filosofiei, generată în substanţa ei însăşi de “toxine mentale” sublimate în “transe entuziaste”. Filosofia este “ceva ce rămâne doar la suprafaţa literei, fără dimensiunile mult mai complexe ale intuiţiei emoţionale şi proiecţiei simbolice”. Adevărul este că „mulţi dintre cei consideraţi filosofi sunt în fapt doar nişte poeţi de mâna a doua. Cum este cazul unor Hegel, Nietzsche sau Heidegger”. Probabil din această cauză afirmă, în acelaşi articol, că : „Eu unul mă simt perfect îndreptăţit să folosesc, pentru a mă autodescrie, în orice fel de ocazii publice, termenul de filosof. Mă simt cum nu se poate de confortabil în această postură, fără senzaţia că, în felul acesta, aş uzurpa vreo calitate.”

Citește în continuare

Schizopatia subiectului multiplu

            În lucrarea De la arhetip la anarhetip (Ed. Polirom, 2006), domnul Corin Braga formulează câteva teze nemijlocit absurde. Acestea derivă din pretenţia de a formula adevăruri (sau doar naraţiuni?) al căror domeniu de aplicaţie depăşeşte literatura comparată. Astfel, după ce sunt explorate câteva documente istorice de seamă, autorul crede că a venit vremea să îşi spună părerea despre natura umană, despre cosmos şi despre evoluţia societăţii umane.  

Citește în continuare